http://alinarad.eu/

M-am mutat in casa noua!

M-am mutat!!!!

Cu mare drag va anunt ca acesta este postul cu numarul 200. Ieeeeiiii!!! Si imi propusesem eu, daca ajung la acest frumos numar, sa-mi pun domeniul din dotare la treaba si sa ma intorc acasa. Adica, vin la dragii mei de la edomenii si o sa ma cheme pe scurt alinarad.eu! Simplu, nu?

Va astept la noua adresa :)!

Greu e si sa bei!

Multa vreme m-am considerat anti-sociala ca nu puteam eu sa beau cand ieseam. Nu prea imi placea alcoolul, nu-mi placea starea de ameteala sau senzatia de oboseala de a doua zi. M-am remediat!

Incet, incet a inceput sa imi placa. Nu mult, ca nu-s in stare. Plus ca sunt pentru cumpatare, nu pentru exces. Dimineata urmatoare, dupa cheful “puternic vascularizat” e groaznica. Nu am chef sa ma trezesc, nu am chef sa dorm, e o stare naspa cu care nu-s obisnuita. Si daca e si intr-o zi a saptamanii, imi vine sa ma impusc.

Oare e asa frumoasa starea cand esti foarte ametit si anuleaza senzatia nasoala de a doua zi? Sau cu timpul si cu exercitiu dispare?

Houston, we have a problem!

Dimineata m-am trezit cu casa invadata de tantari. Mi-am pus cafeaua si am pornit la atac. Un prosop ca si arma, un scaun ca-s mica si nu ajung la tavan, o carpa uda sa sterg urmele de pe pereti si in 10 minute, casa a fost curatata.

Setea de sange odata satisfacuta, am mers sa-mi spal mainile criminale. Admirandu-mi chipul satisfacut in oglinda, vad ca imi sclipeste ceva in par. Stiu sigur ca nu mi-am facut suvite blonde. Ma apropiu de oglinda si OMG..un fir alb. De parca n-am destule pe cap§

Stiti povestea cu tipa care isi face un tatuaj pe piept cand e tanara si ii ajunge langa buric la batranete? N-am tatuaj, dar am o alunita. Azi am masurat unde e pozitionata, sa vad in timp cat coboara :).

Ziua naspa, se cunoaste de dimineata. Pacat ca am ramas fara tantari de ucis!

De reflectat…

“Uite cat e de prostanac, pretinde ca moare din pricina mea, de parca as fi o crampa intestinala.” (Un veac de singuratate, G. G. Marquez)

Am zambit cand am citit fraza asta. Pentru ca e foarte usor sa spunem vorbe de tot felul, cand doar faptele au relevanta. Un corp slabit moare din cauza crampelor, asa cum un suflet slabit poate fi rapus de un altul. De aceea suntem datori sa ne ingrijim de intreaga noastra fiinta.

De cate ori nu am auzit de-a lungul timpului declaratii asemanatoare? Si de cate ori ne-am amarat zilele de mila altora? Este o masura in bunatate. Dar si in suparare. Nu merita nimeni prea multa tristete din partea noastra. Si daca nu credeti, asteptati un timp. O sa vedeti ca asa e!

Nehotarare

Imi aduc aminte de zilele tineretii cand, pentru majoritatea deciziilor importante dadeam cu banul. Mi se parea asa usor. Ziceam inainte “Fi atent Doamne la ce fac eu!”, ca sa ma asigur ca misca moneda cum era mai bine. Aveam multa incredere ca stie El mai bine, nu ma interesa prea tare nici un raspuns, nici altul.

Am ales asa, sa ma intalnesc cu un baiat, in loc de altul, sa ma duc intr-un loc, in loc de altul si lista poate continua :). Vremuri bune au fost alea.

Am ceva nehotarari pe lista mai nou. Si nu prea am chef sa ma folosesc nici de minte, nici de simturi. Oare ar fi iresponsabil sa dau din nou cu banu’?

Orbire

Am invatat in timp sa ma bazez pe mine. Cand imi vine sa merg spre ceva, stiu ca am de luat ceva de acolo. Nu ma duc niciodata unde nu trebuie, dar sunt cunoscuta pentru statul prea mult intr-un loc.

Cu frumosul se pare ca nu vreau sa invat. Gasesc scuze, ma cred Ioana D’Arc, ma gandesc ca nu ma cheama Alina degeaba, vine de la alinare. Am vazut multe lucruri, pe care mi-as fi dorit sa nu le vad niciodata. M-am simtit pedepsita pe nedrept de ele, si uneori, chiar am fost. Ieri am vazut ce n-as fi vrut sa vad. Si am ramas cu gustul amar al lasitatii unora dintre noi.

“Cu cat oamenii se lumineaza mai mult, cu atat mai putin apreciaza ceea ce i-a orbit candva…” Valul de pe ochii mei a cazut, dupa multe momente in care am incercat sa dau sansa lucrurilor sa se lumineze. Unii fac economie de electricitate, toata viata lor.

O fata si un caine

Cand sunt prea obosita sau tulburata, o plimbare seara ma remonteaza. Imi place linistea, imi plac culorile orasului si imi place singuratatea.

Ieri seara m-am trezit urmarita de un caine. Initial, am crezut ca e un caine vagabond. Dar avea lesa, era curat si foarte educat. Mergea in dreptul meu. Parea istovit. Cand vedea alti caini, se ascundea dupa mine, sa-l protejez. Ieri ma simteam slabita, doborata chiar. Sunt unele lucruri care vin spre mine si pe care nu le mai inteleg. Mai rau e ca, cine ar putea sa imi explice, nu vrea sa o faca. Dupa multa alergatura, cainele asta pierdut, m-a ales pe mine sa il protejez. M-am gandit atunci, ca sunt mai puternica decat cred.

Era un caine lup. Imi era mila de el, ca nu stiam cum sa il duc acasa. Cineva mi-a spus ca isi va gasi singur drumul, sa il las sa o faca. Isi va folosi simturile, chiar daca acum e putin derutat.

E amuzant cum aud tot timpul, ce am nevoie sa aud. N-ar mai trebui sa ma gandesc la momentele derutante, sunt de scurta durata. Toti ne gasim drumul folosindu-ne de simturi!

Organizare, organizare, organizare

Nu stiu cati dintre voi va uitati la Seinfeld. Eu cred ca am vazut serialul, de fiecare data cand a fost la televizor. Mi-am amintit ieri de episodul in care George devine destept, pentru ca nu se mai gandeste la sex si se apuca de studiat si de citit. Iteligenta nou dobandita il paraseste in momentul in care cade in ispita.

Nu vreau sa spun ca te prostesc femeile. Dar vreau sa spun, ca fiecare dintre noi, avem unele lucruri care ne impiedica sa evoluam. Adica, fiecare ne gandim prea mult la un lucru, in detrimentrul altor lucruri. Si timpul trece…si nu-l mai recuperam.

Cheia spre succes e organizarea! Indiferent de domeniul in care ni-l dorim :)…

Curatenie de toamna


Cand dorm cu geamul deschis si ma trezesc cu durere de gat dimineata, stiu ca vine toamna. O sa vina o perioada lunga cu mult intuneric si lumina din ce in ce mai putina. Cat de dor o sa imi fie de soare…

Intunericul din viata noastra nu vine doar de la cer, vine si de la oamenii din jurul nostru sau de la noi. Suntem loviti cu multe lucruri daunatoare, cand ar trebui sa ii pastram doar pe cei care arunca cu flori :). Asa ca, m-am hotarat sa fac o lista si sa analizez toate personajele din viata mea. Sa scriu pe o foaie ce ma bucura, ce ma supara, ce fac bine, ce fac rau. Sa invat sa ii accept pe fiecare cum e, sa vad de care ma apropiu si de care ma indepartez.

Sa avem parte de o toamna frumoasa!