Oda bucuriei

Viata ne aduce in cale tot felul de oameni. Unii vin, altii pleaca. Fiecare are rolul sau si ii intalnim la momentul potrivit. Fiecare intalnire e o lectie. Unele lectii sunt adevarate binecuvantari. De fapt, fiecare lectie e o binecuvantare, daca stim sa ne-o insusim.

Sunt persoane pe care le pastram in minte toata viata. Sunt persoane care ne intra in suflet, si raman acolo pe veci. Se spune ca timpul si distanta ajuta la uitare. Doar ca, ii uitam pe cei nesemnificativi. Cei care au contat, nu pleaca. Mintea isi face lista cu toate motivele pentru a ajuta uitarea, pentru ca e chinuitor sa ii pastrezi pe cei care nu vor sa plece de tot. Sufletul nu le pricepe. Si cum sa priceapa? Cum si de ce sa scoti din suflet o persoana (pe care intr-o dimineata friguroasa de vineri) o asociezi cu “Oda bucuriei”?

Advertisements

2 responses to this post.

  1. Pleacă doar cei care vin. Învață-i în loc să înveți. Și nu cred că ești în măsură să iei sufletul la întrebări, ești în măsură cel mult să iei lecitină.

    Reply

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: